La insistenţele fărâmei
de om din mine
m-am mutilat îndelung ,
până când într-o zi
am devenit o scrisoare anonimă-
-expediată conştiinţei colective,
pierdută-n respiraţia-ntretăiată
a unei societăţi
genial siluite
de propriul mecanism.
De atunci fiecare rând din mine arde...
rece, totuşi,
la gândul unei plăceri gratuite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu